Cele mai frecvente cauze ale durerii de umăr

Durerea de umăr reprezintă o problemă comună în practica medicală, ce afectează pacienți din diverse categorii de vârstă și cu diferite niveluri de activitate fizică. Complexitatea articulației umărului, asociată cu diversitatea structurilor implicate, determină o gamă variată de afecțiuni care pot genera durere. Identificarea precisă a cauzei durerii printr-un diagnostic diferențial detaliat permite individualizarea tratamentului și optimizarea recuperării. Potrivit datelor colectate din studii clinice, cele mai comune cauze ale durerii de umăr sunt afecțiunile tendoanelor (tendinopatii), inflamația bursei subacromială, leziunile la nivelul coafei rotatorilor, capsulita adezivă și artrita.

Inflamația burselor

Bursele sunt structuri sinoviale cu rol de reducere a fricțiunii între țesuturile moi și componentele osoase. În contextul inflamației, funcția lor protectoare este compromisă, rezultând un sindrom clinic caracterizat prin durere, sensibilitate locală și limitarea mobilității. Bursita la umar, cauzată de leziuni traumatice, condiții autoimune sau boli infecțioase, este una dintre cele mai frecvente afecțiuni inflamatorii care implică regiunea umărului. Inflamația cronică poate favoriza dezvoltarea modificărilor fibroase, care pot complica procesul terapeutic.

Leziunile la nivelul coafei rotatorilor

Coafa rotatorilor este formată din patru mușchi și tendoanele lor (supraspinos, infraspinos, subscapular și rotund mic), care stabilizează și mobilizează articulația glenohumerală. Leziunile coafei rotatorilor includ în general rupturi parțiale sau complete ale tendoanelor, frecvent cauzate de uzura mecanică, traumatisme acute sau procese degenerative. Simptomatologia cuprinde durere intensă, pierderea forței musculare și limitarea severă a mobilității active. În cazul rupturilor masive, poate să apară pseudoparalizia umărului.

Capsulita adezivă

Capsulita adezivă, denumită popular „umărul înghețat,” reprezintă o afecțiune caracterizată prin inflamația și fibrozarea capsulei articulației glenohumerale. Capsulita adezivă determină o limitare progresivă a mișcărilor active și pasive, fiind asociată frecvent cu afecțiuni endocrine, cum ar fi diabetul zaharat sau cu imobilizarea prelungită. În stadiul inflamator, simptomul marcant este cel al durerilor de umar, care pot limita capacitatea de a mișca brațul.

Artrita

Artrita articulației umărului poate avea etiologie inflamatorie (artrita reumatoidă), degenerativă (artroza) sau traumatică (artrita posttraumatică). Aceste procese patologice determină distrugerea progresivă a cartilajului articular, remodelarea osului subcondral și inflamația sinovială, generând durere persistentă, rigiditate și deformare articulară. Artrita umărului este caracterizată de dureri mecanice sau inflamatorii, limitarea mișcărilor și crepitații articulare.

Afecțiunile tendoanelor (tendinopatii)

Tendinopatiile umărului reprezintă modificări patologice ale tendoanelor (cuprind procese inflamatorii, degenerative sau combinate). Coafa rotatorilor și tendonul bicepsului sunt structurile cel mai frecvent afectate. Tendinopatiile apar, în general, ca urmare a suprasolicitării repetate, microtraumatismelor sau proceselor degenerative asociate vârstei.

Din punct de vedere clinic, tendinopatia determină durere localizată, exacerbată de mișcările active sau de palpare. Diagnosticarea corectă presupune integrarea examinării clinice cu investigații imagistice, precum ecografia sau rezonanța magnetică, care evidențiază îngroșarea sau rupturile parțiale ale tendoanelor.