Prima pagină » „Sigur am făcut eu ceva greșit”. De ce analizăm obsesiv conversațiile după ce s-au terminat

„Sigur am făcut eu ceva greșit”. De ce analizăm obsesiv conversațiile după ce s-au terminat

pexels-karola-g-6028573_wp

Ore mai târziu, poate chiar zile, mintea continuă să reia o scenă sau un mesaj, căutând semnale ratate, cuvinte care ar fi putut suna altfel, tonuri de voce interpretate și reinterpretate. Fenomenul are un nume în cercetarea psihologică, procesarea posteveniment, și descrie exact această tendință de a rumina obsesiv asupra interacțiunilor sociale, mult după ce ele s-au încheiat.

Mecanismul din spate este specific anxietății sociale, deși poate apărea în forme mai ușoare la aproape oricine. Persoanele care resimt acest tipar recuperează selectiv informații negative despre propriul comportament și despre reacția celorlalți din timpul unei interacțiuni recente, apoi brodează pe marginea lor, adăugând constant noi interpretări defavorabile. Nu este vorba despre o simplă reflecție utilă care ajută la învățare, ci despre o buclă repetitivă, care se hrănește singură și devine tot mai negativă cu fiecare reluare. Procesul nu ajută persoana să se simtă mai pregătită pentru viitor, ci întreține exact convingerile negative pe care încearcă să le clarifice. Cu cât analizezi mai mult o interacțiune trecută, cu atât crește anxietatea legată de interacțiunile viitoare, nu scade.

Un element al acestui tipar este selectivitatea informației reținute. Mintea nu revizuiește conversația în ansamblu, ci extrage aproape exclusiv detaliile care confirmă temerea de bază, aceea că ai spus ceva greșit, ai fost judecat sau nu ai fost pe placul celuilalt. Momentele neutre sau chiar pozitive ale interacțiunii sunt trecute cu vederea sau minimalizate, ceea ce distorsionează complet imaginea de ansamblu asupra a ceea ce s-a întâmplat, de fapt. Acest tipar de îngrijorare persistentă legată de a fi făcut ceva greșit sau de a nu fi suficient de bun în ochii celorlalți poate apărea în forme diferite, în funcție de context, iar felul în care nesiguranța se manifestă în relații mai apropiate, inclusiv de cuplu, este un subiect pe care îl recomandă Clinica Hope, acolo unde este explicat modul în care temerile legate de propria valoare pot alimenta comportamente anxioase în relații, un tipar înrudit cu cel al ruminației sociale.

Intervențiile psihologice reduc atât ruminația dinaintea unui eveniment social, cât și pe cea de după, cu efecte deosebit de puternice la persoanele care prezintă și simptome de depresie asociate anxietății sociale, spune un studiu. Vestea încurajatoare este că acest cerc poate fi întrerupt, iar tratamentul funcționează.

Foto: Pexels